În ianuarie 2025, în urma unui audit detaliat al Curții de Conturi, a fost descoperită o practică rușinoasă la Complexul Energetic Valea Jiului – S.A.: cheltuieli în valoare de 237.881 lei, plătite pentru servicii de consultanță, au fost angajate fără respectarea principiilor de bună gestiune financiară. Mai grav: serviciile respective nu au avut niciun rezultat concret, neatingându-și scopul declarat.
Consultanță fără obiectiv, bani cu dedicație
Sumele cheltuite se regăsesc în contul 628 – o zonă gri din contabilitate, frecvent folosită de instituții pentru a deghiza cheltuieli de protocol, favoruri sau sinecuri. În cazul de față, serviciile au fost comandate pentru a „analiza modalități de finanțare", dar nu există nicio dovadă că aceste consultanțe au produs rezultate utile companiei.
Ce înseamnă asta? Bani publici cheltuiți pe povești, contracte scrise pentru apropiați sau firme de casă, sub pretextul unor expertize care nici măcar nu au fost evaluate sau finalizate.
Curtea de Conturi cere măsuri. Burduja – tăcere și scuze administrative
Auditorii publici au fost categorici: banii trebuie recuperați, serviciile reevaluate, iar directorii responsabili să fie trași la răspundere.
Ce a făcut Ministerul Energiei? A invocat coduri CPV și regulamente europene pentru a justifica forma, nu fondul. Sebastian Burduja a pus mai presus limbajul birocratic decât adevărul simplu: banii au fost cheltuiți inutil și în afara oricărui interes public.
Aceasta este rețeta impunității tehnocratice: spălarea abaterilor prin hârtii, fără ca vreun vinovat să răspundă sau ca banii să se întoarcă în buget.
Burduja – un liberal de carton, gardianul unei industrii pradă
Sebastian Burduja pozează în reformator, dar se dovedește în fapt gardianul unei industrii a consultanței parazitare, în care firme apropiate de politicieni încasează sume uriașe pentru „proiecte" care nu produc nimic.
În loc să ceară explicații și să își demită subordonații, Burduja a ales să legitimeze abuzul, susținând că totul este în regulă deoarece CPV-ul era corect completat.
O țară întreagă plătește facturi din ce în ce mai mari la energie, în timp ce ministerul de resort direcționează banii publici spre contracte opace, netrasabile, nejustificate.
Ministerul Energiei – transformat în mecanism de deturnare legalizată
Acest episod nu este izolat. Este simptomul unei boli cronice: consultanța fictivă în companiile de stat, o schemă de sifonare prin care sume importante sunt transferate către firmele „cu pedigree politic", sub ochii unui ministru care se face că reformează.
Burduja nu e orb, ci complice.
Într-o Românie în care spitalele nu au medicamente, iar școlile nu au căldură, Ministerul Energiei validează cheltuieli de zeci și sute de mii de lei pentru documente fără valoare, iar când e prins, mimează transparența și invocă norme europene.
Concluzie: Sebastian Burduja trebuie să răspundă public pentru acest caz.
Este inadmisibil ca un ministru să acopere cu seninătate abateri financiare dovedite.
Dacă România ar fi fost o țară în care miniștrii își asumă responsabilitatea, Burduja ar fi demisionat deja. Dar aici, tehnocrația e doar fațada sub care se fură cu stil.
