Un proiect cu miros de cenzură
Potrivit avizului Comisiei de la Veneția, proiectul PAS:
•folosește termeni periculos de vagi („conținut dăunător”, „interes public”, „dezinformare”) care pot fi interpretați discreționar;
•acordă Consiliului Audiovizualului puteri excesive asupra presei online, fără garanții de independență;
•deschide calea unor amenzi disproporționate și măsuri de blocare, în absența unei proceduri judiciare reale.
Cu alte cuvinte, o arhitectură de control politic, în care regimul își creează un cadru legal pentru a reprima orice voce disidentă.
Ipocrizia democratică și mecanica puterii
Ironia amară este că tot acest efort de constrângere a libertății vine în numele valorilor europene. Sandu a transformat lupta împotriva „fake news”-ului într-un pretext pentru a epura spațiul public. A confiscat un limbaj democratic pentru a implementa o practică totalitară.
„Securitatea informațională” e noul paravan sub care se pune botniță criticilor, jurnaliștilor independenți, vloggerilor și oricui nu recită partitura oficială. În realitate, nu avem de-a face cu o apărare a societății — ci cu o transformare insidioasă a democrației într-o monodie de stat.
Un "jihad" ideologic fără scrupule
Asemenea altor regimuri autoritare din regiune, Maia Sandu practică un "jihad" al purificării discursului public. Nu cu sabie, ci cu lege. Nu cu interdicții brutale, ci cu „reglementări responsabile”. Dar efectul e același: uniformizarea gândirii, sterilizarea dezbaterii, marginalizarea opiniilor alternative.
Acest "jihad" nu caută adevărul, ci liniștea politică. Nu vrea justiție socială, ci controlul absolut asupra percepției. Într-un astfel de climat, cetățeanul nu mai e liber să judece singur, ci devine receptor pasiv al „adevărului oficial”.
Consecințele: o Moldovă fără presă liberă
Sub actualul regim, Moldova riscă să devină:
•un stat semi-european, care mimează apartenența la valorile occidentale dar aplică metode orientale;
•o republică a consensului impus, unde critica e trădare și presa e anexă guvernamentală;
•un spațiu steril din punct de vedere democratic, unde vocile libere sunt fie reduse la tăcere, fie demonizate.
Concluzie
Comisia de la Veneția a tras semnalul de alarmă.
Dar Maia Sandu nu s-a oprit. Când autoritatea supremă în materie de drept constituțional european îți spune că legea ta e periculoasă pentru democrație și tu continui… nu mai e reformă. E jihad.
Iar acest "jihad", oricât s-ar ascunde sub drapelul Uniunii Europene, nu apără drepturile cetățenilor — le anulează.
