Regulamentul, publicat în 1879, impunea o serie de reguli clare de arondare, în funcție de indicațiile poliției, ale autorităților sanitare și școlare.
Aflăm din documentele citate de Constanța Veche faptul că bărbații nu au voie să patroneze bordeluri, iar acestea nu pot fi amenajate în vecinătatea bisericilor, a școlilor, a grădinilor publice și nu pot funcționa în hoteluri, birturi şi cârciumi.
„Orice femeie va dori să deschidă o casă de prostituţiune se va adresa cu cerere către comisarul de culoare (zonele orașului erau identificate după culori - N.R.) şi medicului oraşului, cu arătarea lămurită a casei unde voieşte a instala".ZGOMOTELE "DE PLĂCERE", INTERZISE. LA FEL ȘI ȚINUTA INDECENTĂ
Regulamentul era foarte strict și în ceea ce privește comportamentul prostituatelor.
„Este poprit femeilor prostituate de a şedea la ferestrele deschise. (...) Este poprit femeilor prostituate de a se preumbla pe străzi îmbrăcate într-un mod indecent, sau a face zgomot prin casele lor cu bărbaţii ce frecventează asemenea localuri”.
Tot în documentele vremii se regăsește și raportul sanitar al medicului însărcinat să le controleze: „Numărul prostituatelor aflate astăzi înregistrate se ridică la 43, dar după terminarea sezonului descreşte până ce ajunge la 25-28.(...) Supravegherea prostituţiei se face de poliţie, însă mai toate boalele provin din prostituţia cladestină," se arată în raport.
AUTORITĂILE, MAI INTERESATE DE PROFITUL IMEDIAT DECÂT DE REGLEMENTĂRI STRICTE
Medicul atrage atenția și asupra faptul că autoritățile par suspect de interesate în a trece cu vederea prostituția clandestină, de vreme ce o serie de reglementări în direcția combaterii fenomenului erau blocate la vot, de aproape trei ani, în consiliul comunal. "Sper că D. primar nu vă va sili a-i reaminti cât e de necesar un asemenea regulament, preciza medicul şef al Constanţei.
Nu toţi locuitorii oraşului agreau ideea de a fi vecini cu casele de toleranţă, astfel că mulţi dintre ei se adresau primarului cerând mutarea lor spre marginea oraşului. Atunci când nu aveau succes la poliţaiul oraşului şi la primar se plângeau către prefectul judeţului. Dar primăria nu părea prea grăbită să mute aceste stabilimente, temându-se probabil de alte complicaţii.
